SOC (Sambucus nigra)

 

 Organul vegetal utilizat: florile, frunzele si fructele in special, dar si radacina si scoarta.

Utilizare: din florile de soc se obtine bautura racoritoare, numita socata; ele pot fi folosite la prepararea clatitelor, aluaturilor de prajituri, salatelor; in medicina florile de soc, fructele coapte, frunzele, scoarta tulpinii si coaja radacinii sunt intrebuintate pentru efectele lor depurative, diuretice, expectozele expectorante, purgative, emoliante; ceaiul din frunze de soc este apreciat pentru combaterea racelii, dar si a obezitatii.

 

Alte denumiri populare: haler, hoz, iboz, scorpat, soace, sog, usuciu.

Ecologie si raspandire: prefera solurile fertile, bogate in humus, afanate; se dezvolta in semiumbra, in padurile de deal si campie , indeosebi in luminisuri sau margini de paduri, pe langa garduri; este raspandit in intreaga tara.

Boli in care este utilizata: sciatica, nevralgie intercostala, guturai, cistite, arsur, contuzii etc.